unblogdefete

Posts Tagged ‘viata

Mi-ar fi placut ca lucrurile sa ramana la fel. Imi place mediocritatea, zona de confort, lipsa riscului, a  marilor confruntari, a imenselor dezamagiri,  a devastatoarelor pierderi. Mi-ar fi placut ca eu sa raman cum eram acum 3 ani, o eleva mediocra de liceu bun, cu o familie  frumoasa, cu prieteni  putini, dar in care credeam, cu o relatie in care eram cea mai importanta, cu suficienti bani.

Mi-ar fi placut ca liceul sa nu se termine si sa nu dau peste o facultate fara sens, fara viitor si fara sanse, mi-ar fi placut ca esecul avut atunci sa ma impinga inainte, nu sa ma traga inapoi.  Scoala asta mi-a dat totusi o calatorie visata de multi  si mi-ar fi placut sa raman acolo sus, deasupra Senei. Dar,  mi-ar fi placut ca Sena sa nu fie motivul pentru care nu incercam a doua oara.

Mi-ar fi placut sa nu fie nevoie de tragedii pentru a realiza cati sunt prieteni cu adevarat, mi-ar fi placut sa nu aflu niciodata ca sunt oameni pe care nu te poti baza cand tu credeai cu toata taria ca poti. Prieteni totusi au fost, a fost blonda mea preferata dintre toate blondele, brunetele roscatele, asiatice;e, sud-americancele si mai ales scandinavele, desi mi-ar fi placut sa nu fie nevoie sa ma ajute, sa fie nevoie doar s-o amuz.

Mi-ar fi placut ca relatia sa se termine cu o prietenie, nu cu o curtoazie in care nu cred.  Mi-ar fi placua ca  iubirea sa-mi fi  fost tradata, nu prietenia in care credeam , mai mult decat in orice, ceea ce nu e de inlocuit. Mi-ar fi placut sa stie sa manevreze lucrurile fara sa atinga un prieten, mi-ar fi placut sa-l fi invatat macar ce inseamna a fi prieten.  Ajunsa in preajma   ochilor mei albastri,  mi-ar fi placut sa pot avea acum o relatie in care sa simt ca suntem implicati.

Mi-ar fi placut sa-l ascult in continuare, sa ma astepte cu usa deschisa in fiecare vineri seara, sa ma sune si sa ma agaseze din nou, sa ne certam , sa ma stranga de mana, sa ma alinte, sa ma protejeze cum numai el stia. Mi-ar fi placut sa am doi parinti care sa-si traiasca o tinerete continua, mi-ar fi placut sa am doi parinti.

Anunțuri
Etichete: , , , , ,

Ppentru ca nu stiu adevaruri general valabile, sau stiu,  dar nu vreau sa le impartasesc dintr-un egoism patologic, eu scriu despre mine. D-aia nici n-am trafic. Asta este. Azi nu ma intristeaza nimic. Sunt Zen, Budhha Bar, chill. Cred ca am gasit secretul fericirii, pe bune de nu. Ai nevoie de cativa prieteni, putini si faini, ceva activitati preferate, un tanar ochios si bani. Daca le ai pe toate stranse la un loc, se cheama ca ai viata faina sau a venit Mosul cu intarziere. Sau Marte nu mai e retrograd, whatever.

Dupa o perioada nu prea faina in care comora mea cea mai de pret, orgoliul imens, a fost terfelit, bautut si violat ca la stirile de la ora 5, numai ca in direct, in prime time, Mosul mi-a adus niste atitudine Zen. Niste stare de bine si niste multumire de sine. Week-end-ul trecut a fost unul fix perfect+ luni, cu prieteni faini, activitati meseriase,tanar frumos si ceva banuti. Am facut exact ce mi-am dorit si am avut cea mai draguta companie ever. Am gatit ,mancat si iubit in acelasi timp, am dasat, baut si cantat, am soptit, transpirat, mirosit si adulmecat. Am barfit, cumparat si sarbatorit. Am iubit, vorbit si trandavit.  Am facut cele mai delicioase paste bolognese din sud estul Europei, apreciate de cel mai gurmand prieten si de cei mai faini ochi, am dansat pe cea mai faina muzica, am baut cele mai fine licori, am si  sarbatorit cel mai dragut copil existent de sase luni incoace , am vizitat cea mai buna si inteligenta sora din galaxie , am” iubit” ochii cei mai albastri,  am vorbit cu cea mai faina blonda prietena.

Orgoliul meu e uns si pus din nou la munca, starea-mi-e faina  si pentru asta le multumesc lor celor mai sus mentionati. Unii nu se recunosc, altii nu stiu ca scriu aici, altii se recunosc si presimt ca se emotioneaza asa un pic. O sa le scriu un post la momentul lor, pentru ca in afara de mine,  merita ei.

Pentru multe din astea,  ar mai trebui sa-i mai multumesc cuiva, e chiar paradoxal.

Merci mai

Etichete: , , ,

E un text patetic si lipsit de orice urma de talent, savoare sau umor.

Cand ai 17 de ani si ti se intampla intr-o singura zi mai mult de 2 chestii nasoale ti se pare ca nimeni nu te mai iubeste, cand ai 40 de ani, ti se pare ca iubesti pe aia care nu merita, cand ai 60 de ani, ti se pare ca nu e asa de nasol de fapt, dar cand ai 21 de ani, vomiti si te doare burta. Adica eu fac asa. Cand sufar dintr-un motiv sau altu, suferinta se transforma in suferinta fizica.  As vrea sa sterg cumva ziua de azi, dar inca nu am aflat cum sa fac  asta. Poate  sa aflu pe la 40 de ani cum sterg zilele care nici nu trebuiau sa fie. Intr-o singura zi am aflat, mi s-au intamplat chestii neplacute din tot ce inseamna „important” in universul meu micut provincial. Facultate, familie, EL, sanatate. Ordine aleatorie.  Sunt undeva suspendata intre „chiar mi se intampla mie?” si „o sa trec si peste asta, ce va fi va fi!!!” Separat intamplarile nu sunt grave sau nu sunt de necombatut si fara rezolvare. Grupate vin fix ca un bumerang in mecla unui copil de 4 ani cazut in nas cu o zi in urma.  Nimic nu depinde numai de mine, asta e trist. Cel mai trist e insa faptul  ca  toate au depins de mine la un moment dat si am preferat sa  nu fac nimic sau sa fac lucrurile pe jumate.  E o vorba din batrani, cel mai nasol e sa  regreti ca nu ai facut ceva, decat sa regreti ca ai facut.  Nimic mai adevarat.

E un text patetic si lipsit de orice urma de talent, savoare sau umor. Ma scuzati. Laif sacs