unblogdefete

Sa va zic asa o treaba care o sa revolutioneze industria alimentara si comertul in general.  Sunt o persoana deloc firavioara, mananc, dar nu exagerez, nu fac niciun sport, nu am tinut niciodata nicio dietea si nici nu muncesc 24/24. Asadar, n-as avea nicio posibilitate sa slabesc vreodata, in viata asta. Dar miracolul s-a produs. Slabirea zic. Si am reflectat eu  asupra evenimentelor care  ar fi putut conlucra la acest fapt miraculos, descoperind astfel piatra filosofala a slabitului, Mecca obezului, Triunghiul Bermudelor saormei ( nu ma intereseaza cum se scrie corect).Sa fii singur/a, asta e misterul pe care omenirea-l cauta de la Jackie Kennedy incoace. Sa nu ai partener. Sa fii „single lady”.

Nu stiu altii  cum sunt, dar eu cand nu am,  slabesc, nefacand nimic diferit fata de ceea ce faceam cand aveam. Intr-adevar, nu ma indop de bomboane de ciocolate, bagate pe sub nas si printre lacrimile cutremuratoare, nu imi cumpar saorma ca ultima solutie a supravietuirii si nici nu ma ingrop in Mc Donalds. Dar nici nu le evit.

O posibila explicatie ar fi revolta personala a corpului. Dandu-si seama ca nu va mai prinde vreo carnita in curand ( nu d-aia comestibila) ia atitudine. „Daca proasta asta nu face nimic, acum singura si disponibila, nici nu va mai fute nimic. Trebuie sa fac ceva, ca altfel singurul care  mai pune mana pe mine o sa fie al de la imbalsamari.(Asa e corpul meu mai morbid). Ia sa slabesc eu de la mine putere, poate poate ma prinde Anul Nou atins.”

Si pe langa slabit, se mai petrec cateva miracolase in juru-mi. Imi cresc unghiile. Nu le mai rod, deloc. Troneaza faloase, rosiatice si lucitoare la capatul degetelor carnoase. Le ingrijesc zilnic, cu toate afectiunea mea de noua posesoare de unghii faine. Si parul imi sade mai bine. Ajutat sau nu, arata ca un par de domnisoara cu stil ce sunt.  Parca si sfarcurile mi se intrevad, zau.