unblogdefete

Posts Tagged ‘eu

Nu mai sunt nimic. Nu mai fac nimic.  Am inima pietrificata si alba, lipsita de sens,de noima sau de sentiment. Am mintea goala si searbada, am sufletul plecat, nu mai am gust si nici miros. Nu mai stiu ce e frumos, stiu doar ce-a fost. Nu mai  stiu ce e bine, nici nu mai vreau sa stiu. Nu vreau nimic, nu cer nimic, nu dau nimic. Pierderile te fac sa ajungi asa, sa simti asa, sa crezi asa. Pierderi involuntare. Pierderi de neinlocuit. Pierderi pentru care se poate lupta, dar nu mai pot eu. Pierderi   pentru care  nu mai pot lupta, dar pentru care vreau sa lupt.  Sunt goala, searbada, lipsita de sens, de noima sau de sentimente.

Etichete: , ,

Mi-ar fi placut ca lucrurile sa ramana la fel. Imi place mediocritatea, zona de confort, lipsa riscului, a  marilor confruntari, a imenselor dezamagiri,  a devastatoarelor pierderi. Mi-ar fi placut ca eu sa raman cum eram acum 3 ani, o eleva mediocra de liceu bun, cu o familie  frumoasa, cu prieteni  putini, dar in care credeam, cu o relatie in care eram cea mai importanta, cu suficienti bani.

Mi-ar fi placut ca liceul sa nu se termine si sa nu dau peste o facultate fara sens, fara viitor si fara sanse, mi-ar fi placut ca esecul avut atunci sa ma impinga inainte, nu sa ma traga inapoi.  Scoala asta mi-a dat totusi o calatorie visata de multi  si mi-ar fi placut sa raman acolo sus, deasupra Senei. Dar,  mi-ar fi placut ca Sena sa nu fie motivul pentru care nu incercam a doua oara.

Mi-ar fi placut sa nu fie nevoie de tragedii pentru a realiza cati sunt prieteni cu adevarat, mi-ar fi placut sa nu aflu niciodata ca sunt oameni pe care nu te poti baza cand tu credeai cu toata taria ca poti. Prieteni totusi au fost, a fost blonda mea preferata dintre toate blondele, brunetele roscatele, asiatice;e, sud-americancele si mai ales scandinavele, desi mi-ar fi placut sa nu fie nevoie sa ma ajute, sa fie nevoie doar s-o amuz.

Mi-ar fi placut ca relatia sa se termine cu o prietenie, nu cu o curtoazie in care nu cred.  Mi-ar fi placua ca  iubirea sa-mi fi  fost tradata, nu prietenia in care credeam , mai mult decat in orice, ceea ce nu e de inlocuit. Mi-ar fi placut sa stie sa manevreze lucrurile fara sa atinga un prieten, mi-ar fi placut sa-l fi invatat macar ce inseamna a fi prieten.  Ajunsa in preajma   ochilor mei albastri,  mi-ar fi placut sa pot avea acum o relatie in care sa simt ca suntem implicati.

Mi-ar fi placut sa-l ascult in continuare, sa ma astepte cu usa deschisa in fiecare vineri seara, sa ma sune si sa ma agaseze din nou, sa ne certam , sa ma stranga de mana, sa ma alinte, sa ma protejeze cum numai el stia. Mi-ar fi placut sa am doi parinti care sa-si traiasca o tinerete continua, mi-ar fi placut sa am doi parinti.

Etichete: , , , , ,

Provocare de la Hubba!

Premisa

Pornesc de la premisa ca se refera la cuplu. Si cum sunt o experta in domeniu, ca in orice alt domeniu va zic din start, TU. Si al doilea pas tot TU. Si al treilea, poate si al patrulea Apoi eu. Dar pasul meu o sa faca mai mult decat cei cinci pasi ai tai. Si sa stii din start ca tot ce fac eu va fi mai mult, mai bine, mai important , mai inteligent si mai frumos decat tot ce faci tu. Ca sa nu avem discutii la proces.

Argumentarea stiintifico-beletristico-psihologico-financiara.

Demararea unei relatii

Eu intotdeauna sunt mai buna decat tine. Eu ( acum vorbesc intr-adevar despre mine) sunt foarte orgolioasa, asadar n-as putea niciodata sa incep eu ceva daca tu nu ai dat semne macar ca ai vrea sa incepi ceva. Exista si o exceptie de la acest caz pe care o sa-l discutam la exceptii. Sa zicem ca un el vrea o relatie cu o mine. Eu vreau o relatie cu un el. Simplu. El trebuie sa exprime clar aceasta dorinta, ar putea fi insotit de complimente, cadouri, flori ce vrea el si ce poate. Daca plange s-a dus pe pluta, am zis . Daca are trening, mai bine ar plange.  Daca nu stie cine e Che Guevara sa afle si daca nu poate localiza Alba Iulia pe harta sa-si cumpere trening, oricum nu ma mai intereseaza.  Sa-si puna mana la gura cand stranuta si unghiile sa fie impecabile, dar fara lac.

De c e el primii 5 pasi? Pentru ca el are pasul mai mare. Pentru ca asa e legea nescrisa a relatiilor, lege pe care o s-o scriu intr-o zi. Pentru ca oricum ea trebuie sa fie aia convinsa si el ala care insista. Pentru ca el incepe mereu, el baga treaba in functiune, el o scoate.  Fix in momentul asta am o discutie cu pasi in ea. Pasul meu e mic mic dar suficient de puternic, insa il asteapta pe al lui, mare si ostentativ. Si apoi pasul meu mic, dar plin de esenta va face lucrurile sa mearga, sau nu. Dar eu raman cu orgoliu meu. Forver.

Sa inteleg de ce poarta baietii trening pe strada, la film, la teatru, la scoala, la biserica etc. Poate sunt eu un pic redusa si de moda veche si am inteles gresit menirea treningului. Aia de „costum sportiv” adicatelea de purtat atunci cand practici un sport. Fotbal sa zicem.  In opinia mea de  Buddha a modei treningul de poarta la joaca. Atat.

Sa merg pe strada cu unul care poarta trening.  Langa mine, pe strada.  Am fi prea contrastanti. Eu sunt asa simpatica si bine imbracata incat n-as da mine pe langa un martafoi in trening.

Sa port trening pe strada.  Nu-s o fire sportiva, desi trupul meu rubensian tipa la mine „ALEARGAAA!! FA FLOTARI!!!”, de aceea nici nu detin un trening de strada.  Ca asa am inteles de la treningisti. Exista mai multe feluri de trening, de strada, de tavaleala si de casa.  Eu am doar de  casa. Dar si daca as avea de strada nu as iesi cu el pe strada. Parol

Sa port fusta scurta. Alt articol vestimentar exclus din garderoba mea unica de supergarl. Pe asta nici in casa nu-l port. Piciorusele mele cat coloanele din Gara de Nord de groase si scurte cat un cat un copil de 2 luni.

Sa inteleg persoanele ca mine, mai rau , grase spre obeze, cu picioarele ca plasa lui Spiderman sau cu picioarele ca Spiderman care poarta fuste. Scurte. Nu pricep si gata.

Sa mai mai duc la baie in gara. De nord. Am fost de curand acolo. Te simti ca-n  gheotourile americane amestecate cu pietele din Marroc. Nu ca as fi fost, dar asa imi imaginez.  Era acolo o draguta doamna care se usura de lichide cu usa deschisa. I se vedea zbarcitura din toate colturile, incaperea fiind ticsita de oglinizi.  I-am putut vedea cu toatele, fara acceptul si voia noastra batrana scoica si covorasul ce-o pazeste. Un spectacol pe cinste. La intrare in baie trebuie sa-ti cumperi dreptul de a te pisa. Si sa-ti iei si hartie. E o vanzatoare  cu fata de functionar public care pare model pentru astia care fabrica produse cosmetice si le incearca pe ea. Pe toate. Toate culorile.  Mentionez ca pentru a te spala pe maine trebuie sa nimeresti chiuveta care functioneaza si sa-ti torni dintr-o sticla neste sapun lichid. Cu aroma de caise. Atmosfera este fain incununata de muzica populara, Dolanescu sau ceva, izvorata din casetofonul vanzatoarei. Da, mai exista casetofon.

Sa fiu foarte romantica. Plang la filme, cand vad babute care cersesc, cand pica altcineva un examen sau cand imi ia sange. Dar romantismul nu e una din trasaturile mele. Sunt o fire sensibila, recunosc. Dar nu as putea niciodata sa ating faza diabetica a romantismului.  Maximum de romantism e ” si mie mi-e dor de tine” si mi se pare ca oricum am zis o gramada. Poate sunt fara suflet si insensbila si rea si naspa, dar romantismul si ridicolul sunt vecine si prietene bune.  N-as putea!

Poate o sa mai continui seria acestei lepse. Poate nu. Chip in taci