unblogdefete

Arhivă autor

A.C.T.O.R cauta participanti pentru Training-ul LEAD II – Irlanda – curs de formare care va explora dezvoltarea abilitatilor de leader, punand accent pe diversitate. Cursul va avea loc in Clonmines ( Wellington Bridge), .Wexford, Irlanda o frumoasa zona rurala situat in apropierea marii in perioada 21-28 iunie 2014.

Profilul candidatului:  tineri in varsta de peste 18 ani- lucrătorii de tineret , educatori, activiisti, lucratorii de dezvoltare comunitara ; cei care lucreaza sau sunt conectacti cu tinerii, profesionisti sau voluntari. 

Inscrie-te pana pe data 14 aprilie 2014, ora 20:00, trimitand CV-ul si o scrisoare de intentie la adresa de email valentinairina@yahoo.com. 

Vei reprezenta A.C.T.O.R alaturi de alti 3 participanti! Succes!

Anunțuri

:)

Posted on: Mai 29, 2010

Nu mai sunt nimic. Nu mai fac nimic.  Am inima pietrificata si alba, lipsita de sens,de noima sau de sentiment. Am mintea goala si searbada, am sufletul plecat, nu mai am gust si nici miros. Nu mai stiu ce e frumos, stiu doar ce-a fost. Nu mai  stiu ce e bine, nici nu mai vreau sa stiu. Nu vreau nimic, nu cer nimic, nu dau nimic. Pierderile te fac sa ajungi asa, sa simti asa, sa crezi asa. Pierderi involuntare. Pierderi de neinlocuit. Pierderi pentru care se poate lupta, dar nu mai pot eu. Pierderi   pentru care  nu mai pot lupta, dar pentru care vreau sa lupt.  Sunt goala, searbada, lipsita de sens, de noima sau de sentimente.

Etichete: , ,

Stii ce mi-am amintit azi? Asa intr-o doara si fara legatura cu nimic. Mi-am amintit de zilele in care , cand eram mica mergeam la Monteoru.Tu conduceai bineinteles si eu dormeam, atat faceam. Iti mai aduci aminte? Dar cand ma duceai la trenulet,  la mare , mai stii cum era? Erau vreo 40 de grade afara, erai obosit si ghiftuit de fripturi, dar nu conta, voiam la trenulete si mergeam. Mergeai cu mine cand nimeni nu mai voia sa vina, obosit , satul si plictist, totusi mergeai. Si mai stii ce? Stii cand ne-am intors dupa arcul meu colorat? Doar pentru ca mi-l doream sau doar pentru ca plangeam. Te-ai intors, nu m-ai certat si nici nu te-ai suparat pe mine.

Auzi, dar tu mai tii minte cand am aflat nota la capacitate? Stii cat de frica ne era amandurora ca o sa iau nota mica la matematica,  ba chiar mie mi-a trecut prn cap ca n-o sa iau. Tu nu concepeai asa ceva, niciodata. Sa stii ca stiu exact locul unde ne-am intalnit, am venit repede sa-ti spun. M-ai luat in brate, desi eram cam greuta, asa sunt si acum sa stii, nimic nu s-a schimbat. Imi amintesc vreo doua lacrimi, la tine , doar poate imi joaca feste memoria.

Stii care e problema acum? Cine ma mai duce la trrenulete vara? Cine face ceva doar pentru ca ma iubeste neconditionat? Cine ma mai incurajeaza chiar si atunci cand toti ceilalti stiu ca e o cauza pierduta? Cine mai plange pentru reusitele mele?

Vreau sa-ti spun ca mi-e tare dor de tine, pacat ca n-am sa te mai vad niciodata. Sa ai grija de tine sau de mine 🙂

Mi-ar fi placut ca lucrurile sa ramana la fel. Imi place mediocritatea, zona de confort, lipsa riscului, a  marilor confruntari, a imenselor dezamagiri,  a devastatoarelor pierderi. Mi-ar fi placut ca eu sa raman cum eram acum 3 ani, o eleva mediocra de liceu bun, cu o familie  frumoasa, cu prieteni  putini, dar in care credeam, cu o relatie in care eram cea mai importanta, cu suficienti bani.

Mi-ar fi placut ca liceul sa nu se termine si sa nu dau peste o facultate fara sens, fara viitor si fara sanse, mi-ar fi placut ca esecul avut atunci sa ma impinga inainte, nu sa ma traga inapoi.  Scoala asta mi-a dat totusi o calatorie visata de multi  si mi-ar fi placut sa raman acolo sus, deasupra Senei. Dar,  mi-ar fi placut ca Sena sa nu fie motivul pentru care nu incercam a doua oara.

Mi-ar fi placut sa nu fie nevoie de tragedii pentru a realiza cati sunt prieteni cu adevarat, mi-ar fi placut sa nu aflu niciodata ca sunt oameni pe care nu te poti baza cand tu credeai cu toata taria ca poti. Prieteni totusi au fost, a fost blonda mea preferata dintre toate blondele, brunetele roscatele, asiatice;e, sud-americancele si mai ales scandinavele, desi mi-ar fi placut sa nu fie nevoie sa ma ajute, sa fie nevoie doar s-o amuz.

Mi-ar fi placut ca relatia sa se termine cu o prietenie, nu cu o curtoazie in care nu cred.  Mi-ar fi placua ca  iubirea sa-mi fi  fost tradata, nu prietenia in care credeam , mai mult decat in orice, ceea ce nu e de inlocuit. Mi-ar fi placut sa stie sa manevreze lucrurile fara sa atinga un prieten, mi-ar fi placut sa-l fi invatat macar ce inseamna a fi prieten.  Ajunsa in preajma   ochilor mei albastri,  mi-ar fi placut sa pot avea acum o relatie in care sa simt ca suntem implicati.

Mi-ar fi placut sa-l ascult in continuare, sa ma astepte cu usa deschisa in fiecare vineri seara, sa ma sune si sa ma agaseze din nou, sa ne certam , sa ma stranga de mana, sa ma alinte, sa ma protejeze cum numai el stia. Mi-ar fi placut sa am doi parinti care sa-si traiasca o tinerete continua, mi-ar fi placut sa am doi parinti.

Etichete: , , , , ,

Tata

Posted on: Martie 29, 2010

Un om care a pornit de foarte jos si a ajuns foarte sus, astazi prea sus. Un om care mi-a fost sprijin si cand nu aveam nevoie,  care m-a crescut si iubit fara sa vrea nimic in schimb, care m-a educat frumos,  un om care m-a apreciat intotdeauna si nu m-a criticat niciodata, care mi-a suportat si tolerat tot ce ceilalti nu tolerau, omul care m-a strans de mana intotdeauna, care m-a invatat, educat,cizelat si creat. Omul fara de care nu stiu cum o sa continui, dar pe care o sa-l am mereu alaturi, un om care a fost mai mult decat orice pentru mine, un om pentru care am suferit si pe care l-am iubit poate ca nu indeajuns, poate ca prea mult. Omul care mi-a dat farama de incredere in mine, cu care am trait momente foarte faine, omul care inghetat si blocat intre localitati intr-o zi de iarna geroasa, continua sa se joace cu mine, omul care  ma ducea la trenulet pe canicula, omul care ma lua mereu de la gara, fie ploaie, fie vant, omul care-mi cumpara intotdeauna ceva, desi crescusem, omul care mi-a ascuns intotdeauna greselile, dar care m-a invatat sa nu le mai fac.

Un om intre oameni care a ajutat si iubit neconditionat, care a invatat sa zboare, care a reusit sa-i invete pe altii sa zboare, care a iubit o femeie toata viata, care si-a dedicat zilele copiilor lui, care a fost alaturi de noi intotdeauna.

Un om care astazi e acolo sus unde-i placea cel mai mult, dar de care am atat de multa nevoie.  Un om normal, un pilot excelent, un tata adevarat

Etichete:

Nila

Posted on: Martie 12, 2010

De ce bat clopotele,  Mitica?

-Intreaba-l pe Nila.

Etichete: , ,