unblogdefete

Archive for Aprilie 2010

Stii ce mi-am amintit azi? Asa intr-o doara si fara legatura cu nimic. Mi-am amintit de zilele in care , cand eram mica mergeam la Monteoru.Tu conduceai bineinteles si eu dormeam, atat faceam. Iti mai aduci aminte? Dar cand ma duceai la trenulet,  la mare , mai stii cum era? Erau vreo 40 de grade afara, erai obosit si ghiftuit de fripturi, dar nu conta, voiam la trenulete si mergeam. Mergeai cu mine cand nimeni nu mai voia sa vina, obosit , satul si plictist, totusi mergeai. Si mai stii ce? Stii cand ne-am intors dupa arcul meu colorat? Doar pentru ca mi-l doream sau doar pentru ca plangeam. Te-ai intors, nu m-ai certat si nici nu te-ai suparat pe mine.

Auzi, dar tu mai tii minte cand am aflat nota la capacitate? Stii cat de frica ne era amandurora ca o sa iau nota mica la matematica,  ba chiar mie mi-a trecut prn cap ca n-o sa iau. Tu nu concepeai asa ceva, niciodata. Sa stii ca stiu exact locul unde ne-am intalnit, am venit repede sa-ti spun. M-ai luat in brate, desi eram cam greuta, asa sunt si acum sa stii, nimic nu s-a schimbat. Imi amintesc vreo doua lacrimi, la tine , doar poate imi joaca feste memoria.

Stii care e problema acum? Cine ma mai duce la trrenulete vara? Cine face ceva doar pentru ca ma iubeste neconditionat? Cine ma mai incurajeaza chiar si atunci cand toti ceilalti stiu ca e o cauza pierduta? Cine mai plange pentru reusitele mele?

Vreau sa-ti spun ca mi-e tare dor de tine, pacat ca n-am sa te mai vad niciodata. Sa ai grija de tine sau de mine 🙂

Anunțuri

Mi-ar fi placut ca lucrurile sa ramana la fel. Imi place mediocritatea, zona de confort, lipsa riscului, a  marilor confruntari, a imenselor dezamagiri,  a devastatoarelor pierderi. Mi-ar fi placut ca eu sa raman cum eram acum 3 ani, o eleva mediocra de liceu bun, cu o familie  frumoasa, cu prieteni  putini, dar in care credeam, cu o relatie in care eram cea mai importanta, cu suficienti bani.

Mi-ar fi placut ca liceul sa nu se termine si sa nu dau peste o facultate fara sens, fara viitor si fara sanse, mi-ar fi placut ca esecul avut atunci sa ma impinga inainte, nu sa ma traga inapoi.  Scoala asta mi-a dat totusi o calatorie visata de multi  si mi-ar fi placut sa raman acolo sus, deasupra Senei. Dar,  mi-ar fi placut ca Sena sa nu fie motivul pentru care nu incercam a doua oara.

Mi-ar fi placut sa nu fie nevoie de tragedii pentru a realiza cati sunt prieteni cu adevarat, mi-ar fi placut sa nu aflu niciodata ca sunt oameni pe care nu te poti baza cand tu credeai cu toata taria ca poti. Prieteni totusi au fost, a fost blonda mea preferata dintre toate blondele, brunetele roscatele, asiatice;e, sud-americancele si mai ales scandinavele, desi mi-ar fi placut sa nu fie nevoie sa ma ajute, sa fie nevoie doar s-o amuz.

Mi-ar fi placut ca relatia sa se termine cu o prietenie, nu cu o curtoazie in care nu cred.  Mi-ar fi placua ca  iubirea sa-mi fi  fost tradata, nu prietenia in care credeam , mai mult decat in orice, ceea ce nu e de inlocuit. Mi-ar fi placut sa stie sa manevreze lucrurile fara sa atinga un prieten, mi-ar fi placut sa-l fi invatat macar ce inseamna a fi prieten.  Ajunsa in preajma   ochilor mei albastri,  mi-ar fi placut sa pot avea acum o relatie in care sa simt ca suntem implicati.

Mi-ar fi placut sa-l ascult in continuare, sa ma astepte cu usa deschisa in fiecare vineri seara, sa ma sune si sa ma agaseze din nou, sa ne certam , sa ma stranga de mana, sa ma alinte, sa ma protejeze cum numai el stia. Mi-ar fi placut sa am doi parinti care sa-si traiasca o tinerete continua, mi-ar fi placut sa am doi parinti.

Etichete: , , , , ,