Draga mosule,
Posted on: noiembrie 30, 2009
Nicolae, cu Mos Craciun vorbesc mai tarziu,
M-am gandit sa-ti dau timp sa-mi pregatesti cadourile, sa nu te iau din scurt asa si pe 5 sa vii cu scuza ca n-ai avut timp sa-mi aduci tot ce vreau, asa ca-ti acord o saptamana intreaga sa cotrobai prin colturile stiute numai de tine si sa-mi aduci cele mai dulci si delicioase trebuinte. De bat nici nu se pune discutia.
Mosule, iti fac o lista ca fie clar, ca la varsta matale sa nu cumva sa confunzi si sa trezeasca vreo eschimoasa cu ale mele cadouri, stiu ca esti usor uituc si zapacit.
Vreau inainte de toate niste Raffaelo. Sa nu zici ca nu-mi aduci pentru ca n-am voie, de ziua matale toti copiii trebuie sa manance Raffaelo, sau cocos, sau alune, sau aluna invelita intr-o crema invelita intr-un fel de napolitana rotunda invelita in cocos.
Vreau sa indepartezi blestemul telefoanelor, care-mi umbreste aura si poate-poate intr-o zi n-o sa le mai pierd atat de des. Sau daca le pierd, joaca-te tu cu tehnologia, maestre si fa in asa fel incat sa-mi ramane pozele.
Da-mi asa un semn divino-mosulesco-nicolaesc si zi tu sincer daca merita sa incerc si alta facultate, ca asta mi-e clara, labareala fina. Daca te gandestu tu cu experienta ta ca as face niste filme de exceptie, indruma-mi tu pasii cumva sa ajung acolo.
Adu-mi mosule, adu-mi-i pe pantofii visurilor oricarei gumite de cirese. Pantofii aia lucrati de Gad insusi, cusuti de zeul pantofilor si creati de zeita incaltamintii. Pune-mi tu niste pantofi in getute, mosule, adu-mi-i.
Mai vreau mosule, s-o trimiti tu pe babuca ta , Nicoleta banuiesc, sa-mi cumpere niste sutiene si chiloti. Tu nu stii d-astea mosule, las-o pe ea ca presimt ca-i mult mai priceputa.
Mosule, cam atat imi doresc de la tine. Vine si Mos Craciun si cu el am o relatie mai apropiata, imi permit sa-i cer mai multe. Poate imi arunca asa in sila specifica mosnegutilor cu plete dalbe, un Revelion demn de valoarea mea si niste fericirica mica, pentru o fetita mica.
Aaaaa, Mosule, ar mai fi ceva, fa sa treaca:)
unblogdefete 
decembrie 1, 2009 la 8:48 am
Stii, sunt cumva fara cuvinte. Nu din cauza ca as fi surprinsa, uimita, naucita ci din cauza ca…well, stii tu..
Pare-se insa ca, indiferent de cat de mult ne-o dorim noi si indiferent de cat de multe ori ne-o ureaza ceilalti, fericirea nu vine in ghetutze. Si, mai important de atat, pare-se ca…rareori ne-o aduce cineva anume, astfel incat trebuie sa avem noi grija de noi si sa ne-o „procuram” singure.