unblogdefete

Archive for Februarie 2009

Azi. Azi mi se intampla ceva ciudat. De obicei nu-s asa. Azi sunt pasiva, azi mi se rupe, azi as vrea doar sa stau in casa, sa mananc si sa ma uit la Grey’s Anatomy. Imi place mult Grey’s Anatomy, personajul meu preferat este Christine. As vrea sa fiu ca ea. Rece, inteligenta, sa atrag barbatii cei mai puternici, sa am o prietena ca cea pe care ea o are. Asa ma si simt azi. Rece si nepasatoare. De obicei ma aprind imediat,  sufar, exagerez, pun la suflet ceea ce nu merita, imi vine sa lupt pentru nedreptatiile lumii, rad cu pofta sau plang fara motiv, tip si sparg, cant pe strada. Uite ca nu se intampla si azi. Azi as vrea doar niste placinta cu mere cum numai mama stie sa faca, din aia calda, aburinda, carnoasa. Si as mai vrea niste porumb. Porumb de orice fel. Copt, prajit, floricele, fiert, la coserva. Porumb sa fie, sa-ti pocneasca in gura si papilele sa se uneasca intr-o hora de bucurie. Si sa-nchinga o perinita moldoveneasca asa cum nu s-a mai vazut. Si as mai vrea suc. Ce sa mai…fara suc sunt ca zeii fara ambrozie. As mai avea un singur dor, sa ma tina in brate. Fara sa vorbim. Sa ma tina in brate in timp ce porumbul imi „orgasmeaza” papilele.  Asa as vrea azi sa stau toata ziua, sa-mi satifsac papilele, sa-l simt, sa ma uit la Grey pana-l visez pe George gol.  Asta ar fi ziua mea de vis.

Prima data. Stiti cum e. Sa ai emotii, sa vrei sa se intample…sau parca ai evita, daca nu iti place, daca faci ceva gresit, daca zice ceva ce nu vrei sa stii? Dar mai bine sa se intample decat deloc. Dar daca dureaza prea mult pana se intampla, iti faci probleme, iti imaginezi ca e ceva rau la tine. Dar nu ai ce sa faci. Astepti. Si se intampla. Si te apuca asa o emotie, nu stii cum sa procedezi, nu stii ce sa faci mai intai. Si pana la urma te bucuri. Ca s-a intamplat. Si rasufli usurata. Asta inseamna ca o sa se mai intample.

Asta am patit si eu astazi. Prima data. Prima data cand am primit un comentariu. Si cand l-am vazut in mail aveam emotii sa-l deschid, sa nu-l deschid…daca ma injura?daca zice sa ma las de meserie? Prima data conteaza. Dar nu. A fost un comment frumusel, oricum incurajator.  Si l-am aprobat. Ma simt usurata. O sa se mai intample. Stim cum e, prima oara e mai greu, apoi incepe sa-ti placa. Tencs Florina

Asta e un blog la inceput.  Se vede clar asta.  Nu stiu cum sa-l fac popular, asta e problema mea. Degeaba scriu probelma asta aici, stiu, pentru ca nu citeste nimeni, asadar nu pot primi sfaturi.  Dar eu tot scriu. La inceput ( adica ieri) ma gandeam ca nu am nevoie sa fie citita si ca scriu doar asa ca sa ma racoresc, dar nu. Vreau cititori. Vreau sfaturi. Mint. Vreau adulatie. Vreau oameni care sa-mi spuna cata dreptate am eu, cat de bine scriu, ce talent am, ce maturitate in gandire, ce faina sunt eu asa. Intreb si eu fortele nevazute ale Internetului cum fac eu sa fac blogul asta popular? Sa intre toti bloggerii Romaniei , sa imi inroseasca traficul, sa am si eu importanta de blogger. Sa intre Andreea Marin. Sau Cabral. Sau Tudor Chirila. Sau marele, cel mai marele blogger Zoso. Mai am o dorinta care imi impiedica” lansarea”. N-as prea vrea sa-l citeasca persoanele pe care le cunosc. Rationamentul e simplu. Ii cunosc. Daca vreau sfaturi ma duc si cer. Daca ii injur aici si se recunosc? Daca imi declar iubirile patimase aici si afla EL ca nu e e el acela? Daca vede mama ca in loc sa invat ard gazu` aiurea in perioada asta de criza?  Vreau asa…sa fiu aceasta GURU  ( sau gura la feminin) a Internetului, sa apara loggo-ul ala cu „sustin bloggosfera feminina” si la mine. Am mai zis. Vreau sa ma citeasca lumea, dar lumea care nu ma cunoaste in realitate. Ma mai gandesc pana maine cum sa fac sa devina acest blog de mare angajament un blog de notorietate printre internauti. Mare zeu al Internetului, daca stii, da-mi un semn, trimite-mi un mail, un spam, un virus ceva…sa-mi dau si eu seama. Te rog eu frumos

Etichete:

Citesc de ceva timp niste bloguri ale unor persoane mai mult sau mai putin interesante, ma rog, mie imi par interesante ca altfel nu le-as citi.  Si uite asa intr-o noapte, asta, mi-a venit ideea, originala de altfel, sa-mi „trag” si eu blog, sa-mi dau cu presupusu’, sa-mi arunc frustrarile, sa imi spun visele ( poate le citeste cineva si le si indeplineste), sa ma laud, sa ma plang…sa ma bag in seama. Blogul se numeste „de fete”…e ora 3 noaptea sau dimineata spune-i cum vrei, asadar alta idee mai reusita nu am avut. Se cheama asa pentru ca o sa scriu chestii despre fete, dar nu despre moda, barbatii, pitzipongisme, o sa scriu asa,  despre fetele normale sau o sa scriu despre prietenele mele imaginare sau despre multele mele fete ( fetze) .


Etichete: