Posted by: defete on: mai 8, 2010
Nu mai sunt nimic. Nu mai fac nimic. Am inima pietrificata si alba, lipsita de sens,de noima sau de sentiment. Am mintea goala si searbada, am sufletul plecat, nu mai am gust si nici miros. Nu mai stiu ce e frumos, stiu doar ce-a fost. Nu mai stiu ce e bine, nici nu mai vreau sa stiu. Nu vreau nimic, nu cer nimic, nu dau nimic. Pierderile te fac sa ajungi asa, sa simti asa, sa crezi asa. Pierderi involuntare. Pierderi de neinlocuit. Pierderi pentru care se poate lupta, dar nu mai pot eu. Pierderi pentru care nu mai pot lupta, dar pentru care vreau sa lupt. Sunt goala, searbada, lipsita de sens, de noima sau de sentimente.
iulie 21, 2011 la 7:23 am
Imi pare ca ratacirile astea pe care le suferim sunt datorita tehnologiei ce a pus sufletul sa stea prea mult in fata bitilor. Daca nu mai esti nimic, momentan, atunci pregateste-te pentru evolutie si nu lasa doar punctele de suspensie sa mai reprezinte urmatoarele tale experiente. Farama ta de succes consta in indiferenta cu care poti trata fluxul de informatie negativa. Iar daca esti goala, imbraca repede ceva – ochii blanzi vin sa te traga in cadre!
iulie 21, 2011 la 9:38 am
tehnologia nu mi-a facut niciodata probleme,. pierderile au fost reale si biti nu mi-au stat in cale, asa a fost sa fie. asta e varianta cea mai usoara de acceptat, asa a fost sa fie.
ps ; nu-mi vine sa cred ca cineva mai citeste ceva de aici dupa aproape un an de la aparitia postului si de cand nu mai scriu. mi-a facut placere sa vad ca cineva e atent la ce zic eu si ca exista un om care chiar are ceva de zis despre asta, fie si dupa atat timp. merci frumos